În contextul în care este invocată constant necesitatea creșterii capacității de stocare a gazelor naturale pe care România o are, deputații USR George Marussi și Felix Bulearcă propun un set de măsuri pentru conversia mai rapidă a perimetrelor de producție în depozite subterane. Este vorba despre proceduri simplificate, durată și costuri reduse pentru companiile care vor să transforme, la finalul ciclului de producție, perimetrele mature de extracție în perimetre pentru depozitarea subterană a gazelor.

„În prezent, trecerea de la producția de gaze la înmagazinare subterană presupune închiderea perimetrului, efectuarea procedurilor de abandon și predare și reluarea integrală a procedurii de apel public de ofertă. În condițiile în care titularul licenței de exploatare deține deja infrastructura necesară - sonde, conducte, stații de comprimare - și cunoaște în detaliu dinamica zăcământului, derularea unei noi licitații pentru același perimetru blochează investițiile și întârzie nejustificat creșterea capacității de stocare. Foarte birocratic și ineficient din punctul de vedere al siguranței energetice”, spune George Marussi.

Proiectul de modificare a Legii petrolului (nr. 238/2004) propune un mecanism de conversie condiționată a acordului petrolier de exploatare în vigoare într-un acord petrolier de înmagazinare, eliminând obligativitatea procedurilor de abandon și a apelului public de ofertă pentru emiterea unei noi licențe. Astfel, este simplificată procedura administrativă și sunt eliminate barierele birocratice impuse de desfășurarea unui nou apel public de ofertă pentru perimetre deja exploatate și pentru care există în vigoare un acord petrolier de exploatare.

Măsura propusă de deputații USR ar reduce perioada de punere în funcțiune a unui depozit cu cel puțin 24 de luni, ar stimula operatorul să mențină infrastructura în stare cât mai bună și  ar elimina procedura intermediară de abandon cu costuri majore de mediu.

Securitatea aprovizionării cu gaze naturale constituie o prioritate strategică la nivel european și național. Deși România este cel mai mare producător de gaze din Uniunea Europeană, cu zăcăminte mature și caracteristici geologice pentru conversia în depozite de înmagazinare subterană, țara noastră ocupă abia locul 10 la capacitatea reală de stocare, dispunând de doar 2,87 miliarde metri cubi (bcm), cu mult în spatele unor țări precum Germania (22.6bcm), Italia (20.2 bcm), Franța (13.2 bcm), Olanda (13 bcm), Austria (8 bcm) sau Ungaria (6.9 bcm).

La nivel european există practici administrative care favorizează reutilizarea structurilor geologice mature pentru înmagazinarea subterană a gazelor naturale, în special în state cu tradiție în gestionarea integrată a perimetrelor petroliere.

În contextul creșterii volatilității pieței europene a gazelor naturale și al necesității constituirii unor rezerve strategice interne, conversia rapidă a perimetrelor mature în capacități de înmagazinare reprezintă un instrument de securitate energetică, cu impact direct asupra stabilității economice, protecției consumatorilor și capacității României de a acționa ca furnizor regional de flexibilitate.